marți, 23 februarie 2010

Liniste in Hong Kong

Virgil se uita pe geam bosumflat. Tocmai a terminat de vorbit la telefon cu Flufur. Ghinion, a luat autobuzul gresit. In loc sa ajunga la Eroilor, Virgil va ajunge la Piata Victoriei. Deci du-te iar la metrou, ia metroul pana la Romana, si de acolo autobuzul bun spre casuta de fluture.
Virgil ajunge cu ceva intarziere. Cu ceva mai multa intarziere. Moare de foame. La fel si Flufur, care incepe sa se imbrace pe graba. Soso se indreapta vitejios cu taxiul spre fete. Pentru ca cei trei merg in seara asta la restaurant chinezesc. Mai precis in Hong Kong, undeva pe Calea Grivitei - numarul 81 mai exact. Fetele coboara la taxi cu ceva intarziere, poate de vreo doua minute. Soso deja este nerabdator. Barbatii astia!
Cei trei intra in restaurant. Un ospatar ii intampina la intrare. Virgil se tot duce inainte, pentru ca nu-i plac mesele prea aproape de usa. Dar isi da seama ca nu prea mai are unde sa mearga, nu este decat o incapere micuta, cu vreo 3 mese mici si una mare, rotunda in fund. Un cuplu - probabil de indragostiti, stau si ei la o masa uitandu-se la Virgil-cel-care-cauta-mai-mult-spatiu. Cum nu gaseste mai mult spatiu, se aseaza cu prietenii sai la a doua masa de la intrare, pe partea stanga cum te uiti spre usa.
Desigur, entitatile infometate si venite pentru prima oara in Hong Kong incep sa scruteze cu privirea incaperea relativ mica. Fetzele de masa sunt albe cu model in carouri. Scaunele de lemn au spatar inalt, numai bun pentru durerea de spate. Pe masa deja sunt puse doua randuri de farfurii cam prea inflorate pentru gustul lui Virgil, tacamurile si specificul sos de soia. Pe perete, un basorelief mai mult lung decat lat, din metal, cu cai alergand cu coama in vant. Flufurash tot se uita la caii aia inspumati in timp ce Virgil asculta oarecum amuzat muzica chinezeasca din restaurant, vocea aia subtire care scoate sunete aproape nepamantesti pentru urechi, suflet si creier. Iang, chiang, tziolang. Soso are o privire pierduta si e tacut. De la foame.
Ospatarul aduce meniul. Cate feluri de mancare! Specialitatile casei sunt salata din meduze si puiul in cinci culori picant. Virgil pare tentat de salata aia de meduze dar are o retinere cand incepe sa vizualizeze cam cum ar putea arata in farfurie. Asa, o masa gelatinoasa, transparenta intre legume....Flufurash si Soso nici nu vor sa auda de salata cu pricina.
Dupa un timp de analiza profunda, de brainstorming, de planificare: ce-mi iau eu nu-ti lua tu, cele trei entitati se hotarasc, Slava Domnului!: Soso îşi comandă pui cu sos special chinezesc şi o porţie de orez cu gust Hong Kong; lui Flufurash ii face cu ochiul sosul dulce-acrişor, aşa că specialitatea aleasă de ea va fi o porţie de pui cu sosul respectiv plus orez simplu; Virgil vrea pui in cinci culori picant - pentru ca stie ea ca a mai mancat candva si ca era delicios spre divin - dar si o portie de orez Hong Kong.
Totul a fost adus repede, in maxim 10 minute. Plus sosurile alea caracteristice chinezului: unul dulce, care insa cam are gust de ketchup - si atat! - si unul foarte, foarte, dar foarte picant si destul de gras.
In momnetul in care sunt puse farfuriile pline de bucate pe masa, entitatile incep sa se infrupte din farfuria lor si din farfuria celorlalti. Puiul lui Soso are un gust ciudat, dar inexplicabil este bun. Puiul lui F este de fapt pui Shanghai inmuiat intr-un sos dens, aramiu, foarte gustos. Cam dulce pentru Virgil, care oricum mananca mult dulce, nu vrea si la cina sa dea peste aceeasi aroma ca isi innebuneste papilele gustative. Si glicemia. Puiul in cinci culori este parca cam gras, dar e aromat, are gust, atinge si satisface fiecare parte a limbii. Si nu este exagerat de picant, Virgil face fata, desi ii cam curge nasul. Legumele: ardei gras taiat de-a lungul, in fasii subtiri, morcov taiat la fel, ciuperci. Orezul prajit are pe langa mazare si ardei gras si bucati de ou. Virgil este curajos, aproape smecher. Cere bete ospatarului. Ii iese treaba cu puiul, pentru ca bucatile sunt mari, dar cu orezul treaba se impute. Cam pica firele de orez. Intre imbucaturi e cam mare pauza din cauza efortului ceva mai prelungit de a apuca cum se cuvine merindele. Flufurash si Soso mai rad un pic de V. V este ambitios. Nu lasa betele din mana. Nici macar cand isi da seama ca puiul lui F ii aluneca intre bete. Si ca nu e nimic de facut. Bine, mint, la un moment dat isi baga picioarele si pune hotarat mana pe furculita: Pastele ma-sii!
Entitatile infometate tac. Mananca. Ochii sunt in farfuriile lor. Din cand in cand in farfuriile celorlalti doi. Cand vor sa mai schimbe gustul si sa imbuce din blidul vecinului. La masa e tacere. Entitatile infometate se transforma incet in fiinte cu burtile pline. Redevin umani, dar in tacere. Foamea presupune tacere. Savurarea unei mancari presupune tacere. Entitatile tac si mesteca. Mesteca si tac.....

4 comentarii:

  1. La mai mare cu postarile!:))
    Un singur fragment m-a pus serios pe ganduri:mancarea adusa in 10 minute imi suna a congelator,a autoserivire si nicidecum a mancare dichisita si procesata.La ultimul restaurant dichisit a durat cam 40 spre 50 de minute sa-mi aduca bucatele...foarte bune spre excelente!

    RăspundețiȘtergere
  2. @Ion: nici sa astepti prea mult nu e bine, am fost in bucataria unui restaurant de lux de la noi si mancarea a fost preparata in 10 minute. Dexteritatea bucatarului. de la tata si matusa-mea stiu ca mancarea intr-adevar buna nu se face la foc repede, dar acu, de....ne mai conformam si noi

    RăspundețiȘtergere
  3. @Anonim (LO): mai degraba o bere :) B52 e pentru bucurie :)

    RăspundețiȘtergere

ce spun mancaciosii....