marți, 2 februarie 2010

Taclale la Patrat

Fetele se gandesc si aleg licoarea magica: un Vinul Cavalerului - Sauvignon Blanc. Virgil cere o apa minerala pentru ca adora shpritzul, trebuie sa simta piscaturi pe limba. Intreaba un pic agitata cat dureaza pana vine mancarea. Ospatarul nici prea scund, nici prea inalt, nici prea slab, nici prea voinic, ii spune ca mancarea nu se lasa mult asteptata. In momentul asta de respiro, fetele incep sa analizeze localul. Interiorul lui e format din mai multe incaperi: vreo patru, din cate au vazut ele. Poate sunt mai multe, dar niciuna nu s-a dus sa analizeze chiar fiecare coltisor. Sunt un pic obosite, mai putin Flufurash care a dormit ceva mai mult decat media fireasca de somn pentru un individ normal. Pe mesele din lemn nu sunt fetze de masa, ci platouri albe, in forma de dreptunghi, asezate elegant pe servete visinii. Aceeasi culoare o au si draperiile bogate care acopera geamurile. Pe pereti sunt tablouri ale anonimilor, dar sunt in culori calde care confera un ceva intim locului. De fapt, confortul vine si din incaperile bine individualizate, ce dau impresia unor separeuri. Flufurash e multumita ca masa ii permite sa-si puna picior peste picior fara a fi nevoie sa miste tot ce e pe masa in timpul procesului. Scaunele au manere, sunt niste mini-fotolii, asa, ca sa stai comod ca boieru fara sa pui mana ba pe masa ba pe genunchi ca de! nu stii de fapt ce sa faci cu ea. Platourile mari, albe au la stanga si la dreapta doua feluri de furculite si doua feluri de cutite. Ospatarul aduce vinul si toarna fiecarei dudui in pahar, stand doar in partea stanga, fara a se intinde peste farfuria uneia dintre ele. Pare un ospatar profesionist, nu un studentzache din ala care vrea sa faca si el un ban, se angajeaza la un restaurant fara sa cunoasca abc-ul a ceea ce face, fiind doar sictirit si trantind farfuria clientului buimac. Omul care serveste in Carre stie cum sa manuiasca tacamurile, sticla de vin, stie sa vorbeasca cu omul flamand din fata sa. Aduce apoi tacamurile potrivite pentru peste, apoi cutitul potrivit pentru carnea de vita. Nu uita de cosuletul cu 3 feluri de painici: alba, neagra cu seminte, si alba cu cartofi.
Fetele ciocnesc paharele de vin. La inceput sunt mai tacute, dar apoi, cu fiecare inghititura, devin din ce in ce mai vorbarete. Virgil e in dificultate cu amorul, Flufurash o consiliaza, iar Raluci asculta. Nimeni nu ajunge la nicio concluzie.
Vine si mancarea.
Flufurash taie o bucata curajoasa din carnea de vita.
-Deci, fetelor, e suficient de patrunsa, dar nu si-a pierdut totusi fragezimea, spune ea dupa ce mesteca de 40 de ori bucatica de carne. Sosul e gustos tare, chiar simt aroma vinului. Are un gust usor dulceag si e suficient de sarat. Piure-ul nu are bucatele ratacite de cartof si da, are lapte exact cat trebuie.
Raluci deja a inceput sa se dea serios la aripioarele picante. Sunt crocante, fara a fi imbibate in ulei. Iar sosul ala de rosii cu susan e de un deliciu ireal. Cartofii prajiti au gust, desi Virgil crede ca sunt de fapt barabule congelate. Celelalte doua sar cu gura: nu, nu, nu simti diferenta?
Virgil gusta de la Flufurash, gusta si de la Raluci, o cam unge la suflet sosul cu susan. Dar la naiba, nu uita de portia ei. Nu se omoara neaparat dupa peste, dar salaul are miros, are aroma, iar sosul pune acel punct pe i. Caperele acrisoare inmuiate in sos completeaza numai bine portia de cartofii natur, suficient fierti. Dupa Virgil, ar fi trebuit uns un pic de unt pe ei, dar na, sosul compenseaza....
Dupa ce termina, fetele se dau la vorba si ras. Sunt imbujorate. Raman iar singure in local, caci cei doi porumbei de la o masa alaturata si-au luat zborul. Un freamat interior pune stapanire pe Virgil si Flufurash. Dupa cina, Virgil urmeaza sa plece la o apa minerala dansanta, iar Flufurash la un film....O pofta de viata le cuprinde pe nesimtite...
Vine desertul. Clatitele nu sunt uleioase nici ele, si au o umplutura consistenta de mar dat pe razatoare. Nu sunt foarte dulci, un desert usor....Nici tortul de ciocolata al lui F nu este foarte dulce, pentru ca dulceata din fructe de padure deja creste glicemia destul. E in doua culori - in interior are o fasie de crema alba, fina, care se topeste in gura.
Raluci pleaca. Ea nu a mai vrut desert, pentru ca nu mai face fata. Trebuie sa ajunga la cursul de engleza. Virgil si Flufurash termina de savurat vinul. Cu cat soarbe mai mult din vin, lui F ii scade cheful de film si ii creste cheful de noapte dansanta.

Care fu finalitatea taclalelor de la Patratul frantuz? Tequila si agitatie pe muzica buna cu un strop de engleza britanica.

4 comentarii:

  1. hai că v-ați răsfățat nu glumă. Clătitele cu mere cred că au fost grozave. Cum ar zice un englez britanic: ”Not bad at all...”. Raluci, trebuia să iei desertul la pachet! Bad, bad, Raluci!

    RăspundețiȘtergere
  2. pai da, e bun si oleak de rasfatz :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mmm, bun bun Virgile. Imi place mult cum povestesti experientele.
    Pana la urma, cartofii erau din aia congelati ? sau nu ati ajuns la o concluzie ?

    RăspundețiȘtergere
  4. @marmo: fetele zic ca erau cartofi-cartofi, taiati de o mana umana in momentul ala...

    RăspundețiȘtergere

ce spun mancaciosii....